diverese

✍✍22feb2021

Peretii albi ai casei mele imi stiu cele mai nastrusnice ganduri. Ei sunt martori.Ei stiu gustul infrangerii si gustul victoriei.
Uneori si ei sunt atat de confuzi incat emana cate un pic din fiecare .Un pic de dulce si un pic de sarat!
Sunt atat de nesabuiti incat imi induc o ciudata idee. Ma fac sa cred ca ceea ce simt eu e singuratate. Eu le spun doar ca este dor. Iar ei frumos aranjati imi spun ca-i contrariu.
Azi m-am asezat paralel cu ei si mi-am lasat privirea sa-mi fuga afara pe fereastra. Le-am vorbit despre toate.I-am lasat sa fie martorii trairilor mele. Sa se bucure!
Le-am impartasit din emotia ce o simt cand aerul cald ma imbratiseaza.Cum simt fiori in stomac cand aud pasarelile cantand.Cand vad copii cum se joaca si se bucura de fiecare particica de pamant. Le-am spus cat de mult iubesc florile,copacii si tot ce e verde.
Le-am spus ca intentionez ca fiu mai buna.Ca o sa ma indragostesc iar si iar de tot ce-i frumos.
  Iar ei oricat as fi incercat nu ma puteau intelege.Incercau din rasputeri sa ma convinga ca-i nebunie. Mahnita le soptesc ca nu-i nebunie….Eu o numesc astenie….
Peretii albi ai casei mele imi stiu cele mai nastrunice ganduri. Ei sunt martori….iar eu ii las!

jurnal

Randuri despre ganduri

Uneori gandurile imi sunt impotriva.Ma lupt cu ele o zi intreaga,incerc sa le gasesc raspunsuri, dar in zadar. Dupa toata „lupta” asta a mea ma aleg doar cu dureri de cap. Si cum defel nu renunt usor la lupta,dau cu ceaiuri dau cu pastile numai sa nu ma las victima.

Stiti,mai devreme cand mi-am notat in jurnal mi-am dat seama ca aceste ganduri in general sunt omniprezente. Fie ca e zi sau noapte,ele exista.Stau acolo „pitite” si cand gasesc un moment propice ies la iveala.

Si ce fac ele?Ce stiu mai bine!

Isi aleg o zi.Dar stau bine si gandesc ce zi sa-si aleaga.Nu-si aleg asa la intamplare.. Si fac ce fac si aleg taman o zi in care nu-ti mai vezi capul de treaba. Si iti da o stare deaia de numa-numa,de incerci sa le alungi prin toate modurile posibile.Le amani,le promiti ca o sa le descosi mai tarziu.Bineinteles ele nu si nu!Si ce le faci cand vezi ca nu poti sa le dovedesti? Te lasi prada lor! ITI FACI O CAFEA PROASPATA…te asezi intr-un loc relaxant cu jurnalul in fata si incepi sa le asterni pe hartie. Le scrii asa cum se aseaza ele,fara sa le editezi fara sa le amesteci.Doar le scrii in ordinea lor.Nu incerci nici macar sa le contrazici.Si stiti ce iasa…o poveste taman buna pentru viitor.

20 februarie 2010

diverese

Altceva !!!

Da, azi vreau sa scriu despre altceva. Ceva cu totul diferit din ce am facut pana acum. Vreau sa va impartasesc niste ganduri.

Din anumite motive am slabe sanse sa ma pot angaja desi imi doresc. De ceva timp tot caut si tot caut,dar din pacate nu gasesc.Mi-as dori un job pe care sa pot sa-l onorez cu brio de acasa din fata calculatorului sau a telefonului. Dar din pacate nu gasesc nimic🥺 Doar vanzari de produse,dar totusi nu mi-as dori asa ceva.

Ce ziceti,puteti sa-mi dati cate ponturi? O indrumare!

diverese

Zi de …Valentine’s Day!

El isi saluta sotia si iese grabit din casa. Ceasul de la mana ii arata ca deja este in intarziere.
Ea dupa ce a turnat cafeaua in cescute ramane tacuta.Strange din ochi,ca lacrimile sa nu le verse.Acele cuvinte rostite in treacat de el inca ii mai rasuna in minte. Doar atat a fost pe ziua de azi? Va astepta cu sufletul la gura ca cele opt ore de munca sa treaca…sa treaca mai repede. Dar pana atunci, entuziasmul va trece si el. Cafeaua se va raci! Dar cine mai bea cafea la ora zece?!
Dezamagita,o varsa in chiuveta si in gandul ei se intristeaza caci atat de repede s-a risipit. Urma ei pe chiuveta nu emana emotia cu care a pregatit-o. Urma ei nu lasa decat o pata mare,neagra,neplacuta.
El cu ochii in telefon insemneaza tot ce-i de facut in acea zi. Ii place sa bifeze fiecare succes al sau. Langa el doua colege mandre isi impartasesc planurile de Valentine’s Day.
Amuzat el exclama in propriul gand ” Cine a mai creat si prostia asta? Cine are timp de asa ceva?”. Si cu pixul isi noteaza in josul paginii sa nu uite sa-i cumpere nevestii flori.Totul-i automat,chiar si gandul de il trece.
Ea pregateste copii de scoala,asa cum o face in fiecare dimineata. Singura se imbarbateaza cu gandul ca in drum ei spre scoala isi va cumpara cele mai frumoasa flori.Le va aseza in geam sa se vada de afara.Ii e teama ca in graba sotul sa uite de ziua de astazi. Isi zice singura ca ce-l mai bine sa-i aminteasca Scrie cel mai pompos mesaj cu cele mai mari laude,unele adevarate,altele doar inspirate si le trimite sotului.
El simte cum telefonul ii vibreaza.Este intr-o sedinta si nu-i place sa fie deranjat. Deschide mesajul dar fara sa-l citeasca. Il va citi peste o ora. Timp in care ea asteapta.
Ea il cunoaste si nu vrea sa-l mai streseze.Raspunde mecanic celei mai bune prietene ca are planuri pentru seara de vine sa iese-n oras. Doar ea stie ca nu-i adevarat! Coincidenta!?Si prietena avea rezervare la acelasi local.
Enervata la culme nu-i place deloc ziua de azi. Si-ar fi dorit ca azi sa fie intr-o alta zi mai relaxata. Copii sunt raciti si totul-i un hazard. Iar telefonul nici un raspuns nu primeste.
El bifeaza sarcina dupa sarcina cu succes din acel memento salvat. Epuizat isi freaca cu mainile ochii. Se gandeste cat mai are de „colindat”. In drumul sau trebuie sa cumpere flori,iar asta il enerveaza la maxim. Ar fi vrut sa fie acasa, deja culcat.
Cu ultimul strop de rabdare ,alege un buchet la intamplare. Doamna ce in fata ii sta asezata,ii face diverse propuneri si-l intreaba si de o ciocolata. Una frumos aranjata.
El nu sta pe ganduri si-o indeamna pe doamna sa-i pregateasca ceva frumos aranjat. Nu floare sotiei preferate,nu ciocolata preferta. Defapt nici nu si le mai amintea. Ceva doar sa fie,conta!
Ea stia ora exacta cand el trebuia sa vina. Mica intarziere nu o nelinistea,pesemne ca-i pregatea ceva. Era tarziu,trecut de 10. Copii reusise sa-i stabilizeze iar acum dormeau. Pregatise cina,acum doar o reincalzea.
El intra furtunos pe usa,exclamand ganduri neplacute frigului de afara. Ea il intampina.
Ii intinde sotiei buchetul de flori si cadoul ales,o saruta fugitiv si debea atunci isi aduce aminte ca nu a citit mesajul ei de peste zi. Se scuza spunand ca se duce la toaleta,avand nevoie de timp ragaz. Deschide in graba mesajul si-l citeste. Acum …dupa zece ore distanta.
Ea,frumos aranjata isi aseaza pe chip  un zambet larg. Omite sa-i povesteasca cele petrecute azi. Nu vrea ca ceva sa-l intristeze. Nu azi!
El flamand se vaita intruna de ziua incarcata,de cat de obosit se simte. Toate nemultumirile lui le adreseaza la masa. Ea doar il aproba dorindu-si sa discute cu totul altceva. Ar fi vrut sa-i marturiseasca dorinta de a iesi in oras.  Si-ar fi dorit ca sa aiba si ea ce sa povesteasca a doua zi la cafea.
Tacuti se retrag in dormitor.Adorm imbratisati. El obosit,de programul dat peste cap. Ea plangand,dezamagita de ziua de azi

• Oare cati dintre noi ne aflam in spatele acestor „EL si EA”?
• Cati dintre noi oferim flori din drag,nu de motive mânati?
• Cate dintre noi asteptam florile sa le primim mai des,nu doar o data-n an?
• Cate astfel de zile sa mai fie pe an?
• Merita sa se mai repete?
• Sau chiar e nevoie de o zi anume in care sa oferi si primesti flori si daruri alese?
• Oare iubirea se masoara in astfel de gesturi??????

15 februarie 2021

diverese

14 februarie 2021

Ziua Internationala a Daruirii Cartilor.

Cartile nu inseamna hartia din care sunt ele facute,ci comoara de intelepciune dintre coperti. 〰️Eugen Antal〰️

✌✌✌Recunosc iubesc cartile.Iubesc mirosul lor.Iubesc felul cum sunt concepute.Iubesc tot la ele.

Imi place sa primesc carti.Un alt cadou mai minunat pentru mine nu exista.In acelasi timp imi place sa daruiesc carti.Desi nu o fac foare des cat mi-as dori,cand daruiesc o carte o fac din toata inima.

„Ce poate fi mai frumos decat sa daruiesti o carte?!Ea este un cadou tacut ce va dainui peste ani,daca nu va fi aruncata intr-un colt pierdut de noptiera.” Linistea mea

poezie

✍✍Daca nu as scrie

Daca nu as scrie
Nu as putea sa-mi exprim iubirea.
Nu as stii cum sa rostesc
Cuvintele toate parca,s-ar rastalmaci
Si s-ar opri in gat
Asemenea unui ghemotoc.

Daca nu as scrie
De fiecare data cand iti arat ca te iubesc
N-as stii sa te regasesc
In mii de oameni ce-i intalnesc.

Si nici n-as stii ce inseamna viata
In ce sa o masor sau sa o cantaresc
N-as stii cat de scurta sau de lunga
Mi-este calea
Daca pe hartie nu mi-o iscalesc.

Daca nu as stii,a scrie!
Cuvintele toate sa le insemnez
Nu as putea sa stiu
Ce-i tristetea si ce-i fericirea.
Si fara toate astea
Nu as fi eu.

14 februarie 2021 Camelia Calin

cartea mea

Punct si de la capat

✍✍continuare….

Matei isi continua drumul cu mersul lui  apasator.Pentru minute indelungi am ramas tacuta in sala de asteptare.Ma pierdusem cu gandul in multimea de oameni.
  -Super,am reusit sa iau si eu bilet spre Anglia?
Am crezut ca nu aud bine,ca mintea imi joaca feste.Ca am halucinatii.
  -Ce, ce zisasi?
Il intreb pe un ton sever.Simteam cum sangele mi se urca la cap.Ochii lui ma privesc taios pentru o fractiune de secunda apoi se calmeaza.
-Matei,am vorbit subiectul asta acasa.Nu pot sa cred ca imi faci una ca asta! Ii zic in timp ce iutesc pasul dupa el. El doar isi continua drumul cu geanta mea intr-o mana si in cealalta cu biletul de avion.
Trecem de terminalul de imbarcare.
– Nu e nevoie sa mergi si tu ,crede-ma.Matei cu tine vorbesc!Cand ti-ai luat biletul.Am crezut ca ai inteles?

Insistenta mea era de prisos. El isi continua tacut planul. Cu un ultim gand ne uram in avion. Fiecare avea loc diferit. Iar spre fericirea mea cu o distanta destul de mare. Aveam nevoie de spatiul asta doar pentru mine. De momentele astia libere sa meditez. Aveam nevoie de timp sa realizez daca decizia mi-a fost buna. Chiar si acum in ultimul ceas. Era o nebunie ceea ce faceam defapt toata viata mea a fost o nebunie.
  -Vrei sa iesim sa mancam ceva in oras sau comandam aici?
  -Mi-e bine aici.
Ne cazasem la un hotel in apropiere. Desi era o ora rezonabila cand am ajuns pe tarmul Angliei,am preferat sa ne cazam peste noapte la un hotel iar in dimineata ce urma sa ma duc unde urma sa locuiesc pentru nu stiu cata vreme.
  -Am sa-mi fac un dus pana comanzi tu ceva.
  -Ce vrei sa-ti comand?
   -Nu stiu!Orice!
Nu era un raspuns propice.Era unul la intamplare.Mi-era indiferet.
Printre zgomotul stropilor de apa cazuti peste gresie il aud cum cere detalii.La scurt timp doua voci se pun deacord
Apoi liniste.Usa de la baie se deschide si Matei mi se alatura.
     Aprind ultima tigara din pachetul lui Matei.Ma lasasem de mult de fumat.Apelam la ele doar in momentele in care aveam nevoie de raspunsuri.
Asezata pe fotoliul din balconul camerei de hotel,aerul puternic britanic ma infioara. Nu reusisem sa adorm,desi era trecut de miezul noptii. Imi cautam linistea si raspunsurile in ultima tigara.
    Viata mea luase o intorsatura.Poate ca asa a fost dintotdeauana dar nu am putut sa vad asta pana acum.
Locuisem intr-un orasel micut impreuna cu mama.Nu aveam niciodata ce-mi doream ba chiar uneori debea o duceam de pe o zi pe alta.Cateodata era totul atat de bine incat credeam ca este un vis sau ca acele zile chinuitoare erau un vis.Nu mai stiam nici eu care era intr-adevar realitatea.Cu timpul incepusem sa nu ma mai plang.Ma resemnasem! Ma inchisesem in bula mea protectoare. Nu lasam pe nimeni sa se apropie. Nici macar sa o atinga,sa o priveasca.
Mi-era bine asa cum eram si nu mai ceream nimic de la viata. Ce puteam sa mai cer?Lucruri!Mi-era  indeajuns ca eram sanatoasa.
  In iarna varstei de saisprezece ani bula in care ma inchisesem s-a spart instantaneu.Fara sa ii mai cer explicatii.
Mama se imbolnavise atat de grav.Boala necrutatoare ii luase tot. Maini,picioare,puterea,zambetul de  pe chip,vocea carè imi oferea de multe ori alinare.
Cu o ultima dorinta imi ceruse ca imediat dupa…. eu, sa ma mut la tatal meu. Desi nu-mi doream sub niciun chip.
Parintii mei s-au despartit imediat dupa nasterea mea. Nu am intrebat niciodata care a fost motivul.Pentru mine despartirea lor era un lucru cert ca nu s-au iubit si implicit nici venirea mea pe lume nu le-a servit.Mi-era comun gandul ca am fost o greseala si o simteam uneori din simplele amintiri.
Dupa moartea mamei,daca inainte credeam ca viata mi-era  un hazard,ei bine,dupa,a inceput cu adevarat.
La nici doua zile am fost luata si mutata ca o piesa pe tabla de sah. Numai ca acea tabla era casa tatalui sau mai bine zis a acelui om care ma vizita atat de rar incat nici chipul nu puteam sa mi-l mai amintesc.
Aveam in fata un apartament atat de mare cu lucruri atat de fine pe care omul din fata mea ce vorbea intruna o numea „acasa”. Spunea atat de multe vorbe frumos aranjate,probabil invatate pe de rost,dar cu privirea rece,pierduta.Acei ochi verzi,acei pe care mama imi spunea mereu ca-i mostenesc. Erau timizi, stangaci. Nu cel pe care-l priveam imi era tata!
Razvratita uneori intelegatoare incepeam sa ma adaptez vietii ce imi era comandata.Pe langa scoala, numeroasele cursuri pe unde ma „cãra” tata mereu si unde nu ma puteam deloc adapta,timpul mi-l petreceam in restaurantul de-l detinea. In camera alaturata biroului sau.Doar seara tarziu ne intorceam „acasa”.

10 februarie 2021

muzica de suflet

Vizionează „My Love Will Never Die – Claire Wyndham (LYRICS)” pe YouTube

O melodie care ma lasa fara cuvinte….

Dragostea mea, dragostea mea
My love, my love

Dragostea mea neînfricată
My fearless love

Nu o să-mi iau rămas bun
I will not say goodbye

Marea poate crește
Sea may rise

Cerul poate cădea
Sky may fall

Dragostea mea nu va muri niciodată
My love will never dieContinuă, continuă
Go on, go on

Mergeți curajos
Go bravely on

În cea mai neagră noapte
Into the blackest night

Imi tin respiratia
Hold my breath

Până la întoarcerea ta
‘Til your return

Dragostea mea nu va muri niciodată
My love will never dieInima mea, inima mea
My heart, my heart

Inima mea înecată
My drowning heart

Oh, toate lacrimile pe care le-am plâns
Oh all the tears I’ve cried

Oh, pot să plâng pentru totdeauna
Oh I may weep forevermore

Dragostea mea nu va muri niciodată
My love will never dieDragostea mea, dragostea mea
My love, my love

Dragostea mea neînfricată
My fearless love

Nu o să-mi iau rămas bun
I will not say goodbye

Marea poate crește
Sea may rise

Cerul poate cădea
Sky may fall

Dragostea mea nu va muri niciodată
My love will never dieMarea poate crește
Sea may rise

Cerul poate cădea
Sky may fall

Dragostea mea nu va muri niciodată
My love will never die

Dragostea mea nu va muri niciodată
My love will never die

9 februarie 2021

diverese

8 februarie 2021

Ziua 39 a anului este o zi cu o surpriza placuta. Este ziua care o inchinam celui mai frumos sentiment trait de omenire si a efectului sau. Este „Ziua Internationala a Rasului si a Fericirii”.

Cand ati „ras” ultima data?Cand ati lasat totul deoparte si v-ati gandit cu totul la fericirea voastra?Acum mult timp,asa-i?

Probabil multi dintre noi invinuim „pandemia” pentru ca nu am mai ras,nu am mai fost fericiti in ultimul timp.Altii vor invinui „banii” si lipsurile materiale .Vor spune cu siguranta ca „nu pot fi fericiti,cand stiu ca nu au ce isi doresc sau nu pot oferi celor dragi ce isi doresc cu adevarat.Dar oare in lucruri sta adevarata fericire?In ceea ce primim si in ceea ce oferim? NU!

Fericirea adevarata vine din lucruri mici, simple,de nimic.

Sa invatam de la copii cum fericirea vine din orice lucru ce-l inconjoara. Cum orice zambet asezat pe chip iti poate insenina intreaga zi.

Un râs sănătos te poate ajuta la diminuarea presiunii arteriale.

Stresul va fi de domeniul trecutului, iar buna dispoziție va crește la cote nebănuite. Înconjoară-te de oameni amuzanți și deschiși.

39/365